Da, Lordul Vader chiar are iPod, pentru ca l-a primit pe cel vechi al Imparatului Palpatine dupa ce Intunecimea-Sa-cu-Gluga si-a luat un model mai nou. Suparat ca si-a cam pierdut prestigiul dupa ce a fost interpretat de un pretty boy insipid si ca The Deathstar a aterizat prin Dubai (multumita lui Rem Koolhaas, care sigur e pe mai multe liste negre intergalactice din cauza asta), fostul Anakin Skywalker a inceput sa asculte - ce altceva? - Deathstars.
Nu avem, inca, nici o reactie din partea trupei suedeze (adica din Suedia, planeta Pamant - far, far way...) formate in 2002 cu privire la alegerea Lordului Vader, dar, cu siguranta, se simt foarte onorati. Si de ce nu ar fi? Doar ei au reusit acolo unde multi altii au cazut in ridicol, creand o combinatie fericita de industrial/goth si linii melodice contagioase, apanaj, prin excelenta, al pop-ului. Una peste alta, Deathstars au un sound si o imagine extrem de coerente, luand fix atat cat trebuie de la altii (vezi lentilele de contact albastru-pal a la Dani Filth) dar, reusind, in acelasi timp, sa isi creeze propria identitate. Mai mult, ei nu au pretentia Dimmu Borgireasca de a "transmite un mesaj", din spatele vopselei de pe mutre si sunt multumiti cu salata lor de elemente ale imaginarului goth, pe care le-o servesc celor dornici de senzatii tari, dar nu prea tari. Si functioneaza.
Recent, Imparatul Palpatine a declarat ca, de la atata ascultat Mayhem si Arch Enemy l-au apucat - ei, bine - palpitatiile si e ferm hotarat sa isi recupereze iPod-ul de la Lordul Vader. Surse care au preferat sa ramana anonime ne-au declarat ca, de fapt, e doar nostalgic.
miercuri, 9 decembrie 2009
marți, 8 decembrie 2009
Top 10 Coolest People in Music. Like, ever. Plus an honorary mention
Să faci un Top 10 este o treabă absolut îngrozitoare. Adică, îţi ies 15. Vrei să mai scoţi din ei şi rămân 11... Aşa că te vezi obligat(ă) să ai şi o menţiune onorabilă. Ce pot să spun? Că e total subiectiv, asta are trebui să fie clar de la început. Dacă vă aşteptaţi să îl vedeţi pe Thom Yorke pe aici, vă asigur de pe acum că nu e cazul. De fapt, specimenele muzicale pe care le-am ales nu sunt neapărat cool în sensul comun acceptat al cuvântului. Majoritatea (cu excepţia primului loc şi locului al treilea, pentru că trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului) sunt mai mult underdogs - adică ăia din spatele clasei, de la care nu te-ai fi aşteptat să le iasă ceva, vreodată şi unii dintre ei sunt aproape uitaţi în ziua de azi, când alde Alex Turner este rock god, iar Tim Burgess, care făcea muzică pe când numitul Turner încă făcea pe el, este numit "gay" pe anumite forumuri. O tempora...
Dar, cum meditaţia face rău la stomac, hai să nu mă mai lungesc şi - cu tobe, fără tobe - să vă prezint un Top 10 foarte şi extraordinar de subiectiv, desigur al celor mai cool (şi nu neapărat recunoscuţi ca atare) oameni din lumea muzicii. Plus o menţiune, la sfârşit de tot.
10. Nikki Sudden
Pardon, cine? Clarific imediat. Nikki Sudden, doamnelor şi domnilor, era "omul din backstage", eclipsat de prieteni mai celebri, gen unul, David Bowie şi altul, Marc Bolan (Cineee? ziceţi voi - Lasă că ajungem şi la el). Deşi botezat în paietele şi sclipiciul glam rockului, Nikki Sudden şi-a început cariera cu o trupă post-punk, The Swell Maps, înainte să treacă la un amestec infecţios de blues-folk, mai întâi cu The Jacobites şi, apoi, solo, alături de o trupă de instrumentişti numită (nici mai mult nici mai puţin decât) The French Revolution. El însuşi un revoluţionar foarte puţin cunoscut, Nikki Sudden ne-a părăsit în 2006, răpit de boala numită sex, drugs, and Rock & Roll.
9. Isaac Brock
Isaac Brock este un Luis Bunuel al muzicii. Adică, este omul care spune "Mulţumesc Divinităţii pentru că sunt ateu", pentru ca, mai apoi, să se ducă să scoată o operă absolut copleşitoare despre sensul vieţii şi relaţia cu acea divinitate pe care zice că preferă s-o ignore. Mai mult, a făcut echipă cu Johnny Marr. Şi simt nevoia să repet asta - A făcut echipă cu Johnny - fucking - Marr! Adică, omul responsabil de solo-ul ăla absolut genial din Pretty Girls Make Graves a acceptat să cânte cu nişte unii, Modest Mouse, aşa mititei cum e ei. Păi, trebuie să fie ceva de capul lui Brock ăsta...
8. Peaches
Recunosc, am fost şocată! Mai mult, am fost absolut oripilată! Păi, în mijlocul frumuseţii ăleia de film, Lost in Translation, să-mi bage Miss Coppola o scenă filmată într-un club de striptease şi să mai aud şi o voce feminină fals-copilăroasă cântând Sucking on my titties like you wanted me...
Asta, până am ascultat mai mult. Dragă Andrea Dworkin şi Germaine Greer, puteţi să ardeţi câte sutiene vreţi voi, dar să ascunzi în spatele unor melodii cu titluri gen Shake Ur Dix o temă ca egalitatea între sexe e mult mai tare, mai şocant şi, prin urmare, mult mai eficient. Bitch has got them all by the balls!
7. Liz Phair
Pe când Peaches încă preda la şcoala elementară, Liz Phair cânta deja despre the single female. Şi, prin single female, mă refer la tipa aia absolut nesuferită care recunoaşte că n-are de gând să se schimbe pentru nimeni şi căreia nu-i e ruşine să afirme că adoptă strategia Fuck and Run. Că pe urmă a început să sune ca Avril Lavigne, asta e cu totul altă poveste... Şi, oricum, parcă merge mai bine un Why Can't I? pe lângă un Sk8er Boi (la care mi-e ruşine să recunosc că ştiu versurile pe dinafară...)
6. Regina Spektor
Şi nu mă refer la acea Regina Spektor care a scos Begin to Hope, album care a avut dezonoarea să fie prezent (prin piesa On the Radio) pe coloana sonoră de la Gray's fuckin' Anatomy! Deşi nici ăsta nu-i aşa de rău. Înainte de asemenea aventurări pe teritorii comerciale, Regina Spektor era şi mai quirky şi mult mai sarcastică. Pavlov's Daughter este o capodoperă. Chiar dacă vouă vă plăcea Samson mai mult...
5. Nicky Wire
Deşi hulit de unii pentru că a îndrăznit să spună de coana Bjork că nu-i chiar un geniu, Nicky Wire rămâne unul dintre cei mai tari compozitori - dacă nu like, ever - atunci măcar din ultimii 20 de ani. Părăsit de Richey Edwards, partenerul lui în scrierea de versuri furioase, Wire s-a reorientat spre suferinţele clasei muncitoare, de unde a rezultat A Design for Life sau The Everlasting, despre care zic gurile rele că nu le-ar aproba Richey, dacă ar fi prin preajmă. Ei, n-avem de unde să ştim. A, şi să nu uit... Acea piesă ascultată de mulţi loseri pe post de break-up song când îi lasă hipsteriţa pentru unul mai hipster decât ei - adică Your Love Alone Is Not Enough, de fapt nici n-a fost scris pentru aşa ceva. Your Love Alone Is Not Enough este, de fapt, o piesă scrisă pentru Richey Edwards, iar momentul în care Nicky Wire cântă I could have written all your lines (trimitere clară la colaborarea dintre el şi Edwards ca autori de versuri) e mult mai emoţionant decât toate heartbreakurile de doi lei posibile.
4. Marc Bolan
Marc Bolan arăta mult (MULT!) mai bine decât Jim Morrison şi era mai glam rock decât toţi glam rockerii adunaţi la un loc. Şi mai era şi prieten cu David Bowie. Trupa lui, T-Rex, se numea iniţial Tyrannosaurus Rex şi cânta... folk. Serios. Pe urmă, Bolan s-a prins că se cam schimbă vremurile şi nu numai că s-a adaptat foarte bine, dar le-a arătat tuturor cum se face.
3. David Bowie
Serios, mai trebuie să spun ceva? Bowie are o mie de chipuri (fără nici o aluzie...) şi o mie de stiluri. Nimeni nu s-a adaptat mai bine la schimbările trendurilor muzicale şi puţini au rezistat din anii 1970 până acum. În 1969, anul în care Stankey Kubrick lansa 2001: A Space Oddissey, Bowie replica cu Space Oddity, în care comedia condiţiei umane era concentrată în conflictul dintre Ground Control - tipii răi de la bază şi Major Tom, astronautul care nu poate face nimic pentru ca planeta să nu mai fie albastră şi care întrerupe, în final conexiunea cu baza. Veşti proaste, însă. Tipii răi câştigă întotdeauna, cum aflăm din Ashes to Ashes, când Ground Control se hotărăsc să-l aducă cu forţa pe Major Tom înapoi pe Pământ.
2. Morrissey
E OK să fii varză!!! În caz că nu m-aţi auzit bine - E OK SĂ FII VARZĂ!! Şi mulţumită lui Morrissey pot spune asta cu glas tare. Pentru că Morrissey a devenit eroul şi poster-boy-ul tuturor eşecurilor sociale şi, mai mult decât atât, le-a făcut cool. Aşa că, în caz că mergeţi la bere singuri, să aveţi în gând şi în inimă How Soon Is Now? Şi să nu mai spun că el e omul care a popularizat stilul vocal falsetto, atât de bastardizat acum de alde Matthew Bellamy. Cu o energie debordantă, Morrissey (în ciuda unor incidente care i-au speriat fanii rău de tot) încă mai cântă despre nenorocirile societăţii contemporane. Şi noi încă îl ascultăm, pentru că au fost Years of Refusal, indeed.
1. Keith Richards
Păi, dacă tot dăm Cezarului ce-i al Cezarului, apăi să-i dăm! Mai e nevoie să spun că fără The Keef muzica de astăzi ar suna cu totul altfel şi nici nu vreau să mă gândesc cum? Serios, nu mai are nevoie de comentarii! Cum spunea Robin Williams, o să murim cu toţii, şi o să rămână Keef cu câţiva gândaci! Fucking Crazy!
...Şi ziceam ceva de o menţiune onorabilă...
Richey Edwards
Dacă Nicky Wire era creierul, atunci Richey Edwards era sufletul. Omul nu ştia nici măcar să cânte la chitară şi avea o pasiune pentru rănile auto-induse. Un moment celebru a rămas cel în care un reporter l-a întrebat "Băi, Richey, tu chiar crezi în ce zici sau faci pe grozavul?", la care Edwards a luat o lamă şi şi-a scrijelit pe braţ 4REAL. Repet - pe propriul braţ!!(Şi de aceea mulţi loseri dintre cei menţionaţi mai sus îl numesc proto-emo.) Pfffttt!!! Dispărut în 1995, Richey Edwards a fost declarat mort în 2008, deşi nu exista nici o dovadă în acest sens. Celebru rămâne şi episodul în care o turistă britanică, aflată în Thailanda a văzut într-un bar un conaţional de-al ei care semăna cu dispărutul Manic, s-a apropiat de el şi i-a şoptit delicat "Richey?", la care individul s-a ridicat de pe scaun şi a luat-o la fugă spre ieşire. Vă întreb acum, dacă omul nu se simţea, de ce ar fi fugit?...Aproape am plâns când, la Bestfestul din 2008, James Dean Bradfield şi-a ridicat chitara şi a zis This is Richey's guitar. (Prietena mea nu ştia despre ce e vorba, dar tot a aplaudat.) Journal for Plague Lovers, , albumul lansat de Manici în 2008, conţine ultimele versuri rămase în urma lui Richey Edwards. Din câte ştim noi...
Dar, cum meditaţia face rău la stomac, hai să nu mă mai lungesc şi - cu tobe, fără tobe - să vă prezint un Top 10 foarte şi extraordinar de subiectiv, desigur al celor mai cool (şi nu neapărat recunoscuţi ca atare) oameni din lumea muzicii. Plus o menţiune, la sfârşit de tot.
10. Nikki Sudden
Pardon, cine? Clarific imediat. Nikki Sudden, doamnelor şi domnilor, era "omul din backstage", eclipsat de prieteni mai celebri, gen unul, David Bowie şi altul, Marc Bolan (Cineee? ziceţi voi - Lasă că ajungem şi la el). Deşi botezat în paietele şi sclipiciul glam rockului, Nikki Sudden şi-a început cariera cu o trupă post-punk, The Swell Maps, înainte să treacă la un amestec infecţios de blues-folk, mai întâi cu The Jacobites şi, apoi, solo, alături de o trupă de instrumentişti numită (nici mai mult nici mai puţin decât) The French Revolution. El însuşi un revoluţionar foarte puţin cunoscut, Nikki Sudden ne-a părăsit în 2006, răpit de boala numită sex, drugs, and Rock & Roll.
9. Isaac Brock
Isaac Brock este un Luis Bunuel al muzicii. Adică, este omul care spune "Mulţumesc Divinităţii pentru că sunt ateu", pentru ca, mai apoi, să se ducă să scoată o operă absolut copleşitoare despre sensul vieţii şi relaţia cu acea divinitate pe care zice că preferă s-o ignore. Mai mult, a făcut echipă cu Johnny Marr. Şi simt nevoia să repet asta - A făcut echipă cu Johnny - fucking - Marr! Adică, omul responsabil de solo-ul ăla absolut genial din Pretty Girls Make Graves a acceptat să cânte cu nişte unii, Modest Mouse, aşa mititei cum e ei. Păi, trebuie să fie ceva de capul lui Brock ăsta...
8. Peaches
Recunosc, am fost şocată! Mai mult, am fost absolut oripilată! Păi, în mijlocul frumuseţii ăleia de film, Lost in Translation, să-mi bage Miss Coppola o scenă filmată într-un club de striptease şi să mai aud şi o voce feminină fals-copilăroasă cântând Sucking on my titties like you wanted me...
Asta, până am ascultat mai mult. Dragă Andrea Dworkin şi Germaine Greer, puteţi să ardeţi câte sutiene vreţi voi, dar să ascunzi în spatele unor melodii cu titluri gen Shake Ur Dix o temă ca egalitatea între sexe e mult mai tare, mai şocant şi, prin urmare, mult mai eficient. Bitch has got them all by the balls!
7. Liz Phair
Pe când Peaches încă preda la şcoala elementară, Liz Phair cânta deja despre the single female. Şi, prin single female, mă refer la tipa aia absolut nesuferită care recunoaşte că n-are de gând să se schimbe pentru nimeni şi căreia nu-i e ruşine să afirme că adoptă strategia Fuck and Run. Că pe urmă a început să sune ca Avril Lavigne, asta e cu totul altă poveste... Şi, oricum, parcă merge mai bine un Why Can't I? pe lângă un Sk8er Boi (la care mi-e ruşine să recunosc că ştiu versurile pe dinafară...)
6. Regina Spektor
Şi nu mă refer la acea Regina Spektor care a scos Begin to Hope, album care a avut dezonoarea să fie prezent (prin piesa On the Radio) pe coloana sonoră de la Gray's fuckin' Anatomy! Deşi nici ăsta nu-i aşa de rău. Înainte de asemenea aventurări pe teritorii comerciale, Regina Spektor era şi mai quirky şi mult mai sarcastică. Pavlov's Daughter este o capodoperă. Chiar dacă vouă vă plăcea Samson mai mult...
5. Nicky Wire
Deşi hulit de unii pentru că a îndrăznit să spună de coana Bjork că nu-i chiar un geniu, Nicky Wire rămâne unul dintre cei mai tari compozitori - dacă nu like, ever - atunci măcar din ultimii 20 de ani. Părăsit de Richey Edwards, partenerul lui în scrierea de versuri furioase, Wire s-a reorientat spre suferinţele clasei muncitoare, de unde a rezultat A Design for Life sau The Everlasting, despre care zic gurile rele că nu le-ar aproba Richey, dacă ar fi prin preajmă. Ei, n-avem de unde să ştim. A, şi să nu uit... Acea piesă ascultată de mulţi loseri pe post de break-up song când îi lasă hipsteriţa pentru unul mai hipster decât ei - adică Your Love Alone Is Not Enough, de fapt nici n-a fost scris pentru aşa ceva. Your Love Alone Is Not Enough este, de fapt, o piesă scrisă pentru Richey Edwards, iar momentul în care Nicky Wire cântă I could have written all your lines (trimitere clară la colaborarea dintre el şi Edwards ca autori de versuri) e mult mai emoţionant decât toate heartbreakurile de doi lei posibile.
4. Marc Bolan
Marc Bolan arăta mult (MULT!) mai bine decât Jim Morrison şi era mai glam rock decât toţi glam rockerii adunaţi la un loc. Şi mai era şi prieten cu David Bowie. Trupa lui, T-Rex, se numea iniţial Tyrannosaurus Rex şi cânta... folk. Serios. Pe urmă, Bolan s-a prins că se cam schimbă vremurile şi nu numai că s-a adaptat foarte bine, dar le-a arătat tuturor cum se face.
3. David Bowie
Serios, mai trebuie să spun ceva? Bowie are o mie de chipuri (fără nici o aluzie...) şi o mie de stiluri. Nimeni nu s-a adaptat mai bine la schimbările trendurilor muzicale şi puţini au rezistat din anii 1970 până acum. În 1969, anul în care Stankey Kubrick lansa 2001: A Space Oddissey, Bowie replica cu Space Oddity, în care comedia condiţiei umane era concentrată în conflictul dintre Ground Control - tipii răi de la bază şi Major Tom, astronautul care nu poate face nimic pentru ca planeta să nu mai fie albastră şi care întrerupe, în final conexiunea cu baza. Veşti proaste, însă. Tipii răi câştigă întotdeauna, cum aflăm din Ashes to Ashes, când Ground Control se hotărăsc să-l aducă cu forţa pe Major Tom înapoi pe Pământ.
2. Morrissey
E OK să fii varză!!! În caz că nu m-aţi auzit bine - E OK SĂ FII VARZĂ!! Şi mulţumită lui Morrissey pot spune asta cu glas tare. Pentru că Morrissey a devenit eroul şi poster-boy-ul tuturor eşecurilor sociale şi, mai mult decât atât, le-a făcut cool. Aşa că, în caz că mergeţi la bere singuri, să aveţi în gând şi în inimă How Soon Is Now? Şi să nu mai spun că el e omul care a popularizat stilul vocal falsetto, atât de bastardizat acum de alde Matthew Bellamy. Cu o energie debordantă, Morrissey (în ciuda unor incidente care i-au speriat fanii rău de tot) încă mai cântă despre nenorocirile societăţii contemporane. Şi noi încă îl ascultăm, pentru că au fost Years of Refusal, indeed.
1. Keith Richards
Păi, dacă tot dăm Cezarului ce-i al Cezarului, apăi să-i dăm! Mai e nevoie să spun că fără The Keef muzica de astăzi ar suna cu totul altfel şi nici nu vreau să mă gândesc cum? Serios, nu mai are nevoie de comentarii! Cum spunea Robin Williams, o să murim cu toţii, şi o să rămână Keef cu câţiva gândaci! Fucking Crazy!
...Şi ziceam ceva de o menţiune onorabilă...
Richey Edwards
Dacă Nicky Wire era creierul, atunci Richey Edwards era sufletul. Omul nu ştia nici măcar să cânte la chitară şi avea o pasiune pentru rănile auto-induse. Un moment celebru a rămas cel în care un reporter l-a întrebat "Băi, Richey, tu chiar crezi în ce zici sau faci pe grozavul?", la care Edwards a luat o lamă şi şi-a scrijelit pe braţ 4REAL. Repet - pe propriul braţ!!(Şi de aceea mulţi loseri dintre cei menţionaţi mai sus îl numesc proto-emo.) Pfffttt!!! Dispărut în 1995, Richey Edwards a fost declarat mort în 2008, deşi nu exista nici o dovadă în acest sens. Celebru rămâne şi episodul în care o turistă britanică, aflată în Thailanda a văzut într-un bar un conaţional de-al ei care semăna cu dispărutul Manic, s-a apropiat de el şi i-a şoptit delicat "Richey?", la care individul s-a ridicat de pe scaun şi a luat-o la fugă spre ieşire. Vă întreb acum, dacă omul nu se simţea, de ce ar fi fugit?...Aproape am plâns când, la Bestfestul din 2008, James Dean Bradfield şi-a ridicat chitara şi a zis This is Richey's guitar. (Prietena mea nu ştia despre ce e vorba, dar tot a aplaudat.) Journal for Plague Lovers, , albumul lansat de Manici în 2008, conţine ultimele versuri rămase în urma lui Richey Edwards. Din câte ştim noi...
marți, 27 octombrie 2009
Astrosymphonic News: Mauser Album Preview
Prindeţi-vă medaliile în piept, fiţi mândri de moştenirea austro-ungară, închinaţi un pahar pentru Franz Josef şi nu uitaţi nici de Tristan Tzara and get ready to (art) rock...
...Pentru că se pare că albumul Mauser, cu titlul The ARTillery's Band va fi lansat în curând. Oberst Schpritzu' e acolo, la fel ca Fantoma Imperiului, Waltz, Antoinette, (my personal favourite) Dead Aristocracy and other classic tunes.
Preview-ul poate fi ascultat pe maispeisul băieţilor, http://www.myspace.com/mauserband
...Pentru că se pare că albumul Mauser, cu titlul The ARTillery's Band va fi lansat în curând. Oberst Schpritzu' e acolo, la fel ca Fantoma Imperiului, Waltz, Antoinette, (my personal favourite) Dead Aristocracy and other classic tunes.
Preview-ul poate fi ascultat pe maispeisul băieţilor, http://www.myspace.com/mauserband
luni, 19 octombrie 2009
The Female Music Blogger's Anti-Manual for Impressing Hot Guys
10 metode - cu câte o piesă ataşată - garantate să funcţioneze de fiecare dată. Credeţi-mă, le-am încercat. (Apropo, comment moderation-ul merge bine-mersi, aşa că aveţi grijă ce spuneţi! You have been warned.)
1. Corectează-l de fiecare dată când nu vorbeşte ca din DEX sau când pronunţă greşit un nume străin. De exemplu: Dragă, numele artistului care a creat alienii pentru "Alien" se pronunţă GHI-GHER, nu GAI-GĂR, că doar e elveţian, în puii mei! Dacă nu îl contrazici, va crede că nu e doar hot, ci şi foarte bogat în materie cenuşie, şi nu vrei să fii tu vântul care-i suflă prin pene. Fă-l să fie conştient de limitele lui.
2. La cel mai mic semn că vrea să se apropie de tine, baricadează-te! Adică, cum, să fii o pradă uşoară? Dacă face un pas spre tine, trebuie să faci un pas înapoi. Dacă se oferă să îţi aprindă ţigara, zi-i "nu, mersi" şi chinuie-te să redescoperi focul. În caz contrar, va crede că e mult prea hot şi n-ai cum să-i rezişti. Trebuie să îl faci să se simtă nesigur.
3. Spune-i că gusturile lui în materie de muzică sunt sub orice critică şi oferă-te să aduci lumina în universul întunecat al colecţiei lui de discuri/mp3-uri. Dacă poţi să îi recomanzi trupe semi-obscure, formate exclusiv din specimene feminine bizare şi cu înclinaţii artistice, fii sigură de reuşită.
4. Dacă cumva vă nimeriţi împreună prin Control/Fabrica/B52 - ceea ce ar însemna că nu ai respectat regulile de mai sus şi ar trebui să-ţi fie ruşine - mituieşte DJ-ul să prezinte următoarea melodie "De la (numele tău) pentru motivul existenţei ei, care o însoţeşte în această seară". Dacă spune că se duce la baie şi după o jumătate de oră nu se întoarce, e clar că ai reuşit.
5. O avea el şarmul lui Gary Cooper şi fizicul unui Praxiteles, dar uită-te un pic la prietenii lui. Nu-i aşa că sunt o adunătură de grobieni? Deschide-i ochii! Cum să iasă în oraş cu asemenea creaturi?
6. Dacă eşti obsesiv-compulsivă sau încă vorbeşti cu ursuleţul de pluş - care îţi şi răspunde - sau eşti convinsă că tipul palid, rezervat şi brunet pe care îl tot vezi prin Control la serile goth e vampir autentic - şi ai încercat să-l lichidezi în stil Buffy, cel pe care vrei să-l cucereşti trebuie neapărat să ştie lucrurile astea. Se va simţi flatat pentru că ai destulă încredere în el ca să i le dezvălui.
7. Să nu cumva să te bată gândul să te îmbraci cu haine care lasă să ţi se vadă formele. Ce eşti tu? Un obiect? Sigur că nu! Ai creier, aşa că nu lăsa un decolteu să stea în faţa admiraţiei lui pentru colosalul şi sublimul tău IQ.
8. Nici să nu-ţi treacă prin cap fraze de tipul: "Arăţi bine azi", "Îţi stă bine cu tunsoarea asta" sau "Ce tricou haios!". Vrei să se creadă prea bun pentru tine? Foloseşte una dintre alternativele: "Frateeeee, ce-i cu cearcănele alea??", "Ce ţi-ai tras frizura aia de hipster?" sau "Nu ţi-era de-ajuns că ai burtă de bere? Trebuia să-ţi scrii asta şi pe tricou?"
9. Abţine-te să râzi la glumele lui. De fapt, întrerupe-l înainte să ajungă la poantă. Doar nu vrei să-l laşi să pară ultimul păcălici cu toate prostiile pe care le povesteşte. Salvează-l de el însuşi!
10. Cheamă-l la o cafea. Dacă vine, înseamnă că ai făcut ceva greşit. Ia-ţi revanşa povestindu-i cât de nefericită e viaţa ta şi cum cineva, acolo sus, are ceva împotriva ta şi pisica/căţelul ţi-a fugit de acasă şi cum toate astea au pornit de la Gigel, colegul de grădiniţă care nu a vrut să fie prietenul tău.
1. Corectează-l de fiecare dată când nu vorbeşte ca din DEX sau când pronunţă greşit un nume străin. De exemplu: Dragă, numele artistului care a creat alienii pentru "Alien" se pronunţă GHI-GHER, nu GAI-GĂR, că doar e elveţian, în puii mei! Dacă nu îl contrazici, va crede că nu e doar hot, ci şi foarte bogat în materie cenuşie, şi nu vrei să fii tu vântul care-i suflă prin pene. Fă-l să fie conştient de limitele lui.
2. La cel mai mic semn că vrea să se apropie de tine, baricadează-te! Adică, cum, să fii o pradă uşoară? Dacă face un pas spre tine, trebuie să faci un pas înapoi. Dacă se oferă să îţi aprindă ţigara, zi-i "nu, mersi" şi chinuie-te să redescoperi focul. În caz contrar, va crede că e mult prea hot şi n-ai cum să-i rezişti. Trebuie să îl faci să se simtă nesigur.
3. Spune-i că gusturile lui în materie de muzică sunt sub orice critică şi oferă-te să aduci lumina în universul întunecat al colecţiei lui de discuri/mp3-uri. Dacă poţi să îi recomanzi trupe semi-obscure, formate exclusiv din specimene feminine bizare şi cu înclinaţii artistice, fii sigură de reuşită.
4. Dacă cumva vă nimeriţi împreună prin Control/Fabrica/B52 - ceea ce ar însemna că nu ai respectat regulile de mai sus şi ar trebui să-ţi fie ruşine - mituieşte DJ-ul să prezinte următoarea melodie "De la (numele tău) pentru motivul existenţei ei, care o însoţeşte în această seară". Dacă spune că se duce la baie şi după o jumătate de oră nu se întoarce, e clar că ai reuşit.
5. O avea el şarmul lui Gary Cooper şi fizicul unui Praxiteles, dar uită-te un pic la prietenii lui. Nu-i aşa că sunt o adunătură de grobieni? Deschide-i ochii! Cum să iasă în oraş cu asemenea creaturi?
6. Dacă eşti obsesiv-compulsivă sau încă vorbeşti cu ursuleţul de pluş - care îţi şi răspunde - sau eşti convinsă că tipul palid, rezervat şi brunet pe care îl tot vezi prin Control la serile goth e vampir autentic - şi ai încercat să-l lichidezi în stil Buffy, cel pe care vrei să-l cucereşti trebuie neapărat să ştie lucrurile astea. Se va simţi flatat pentru că ai destulă încredere în el ca să i le dezvălui.
7. Să nu cumva să te bată gândul să te îmbraci cu haine care lasă să ţi se vadă formele. Ce eşti tu? Un obiect? Sigur că nu! Ai creier, aşa că nu lăsa un decolteu să stea în faţa admiraţiei lui pentru colosalul şi sublimul tău IQ.
8. Nici să nu-ţi treacă prin cap fraze de tipul: "Arăţi bine azi", "Îţi stă bine cu tunsoarea asta" sau "Ce tricou haios!". Vrei să se creadă prea bun pentru tine? Foloseşte una dintre alternativele: "Frateeeee, ce-i cu cearcănele alea??", "Ce ţi-ai tras frizura aia de hipster?" sau "Nu ţi-era de-ajuns că ai burtă de bere? Trebuia să-ţi scrii asta şi pe tricou?"
9. Abţine-te să râzi la glumele lui. De fapt, întrerupe-l înainte să ajungă la poantă. Doar nu vrei să-l laşi să pară ultimul păcălici cu toate prostiile pe care le povesteşte. Salvează-l de el însuşi!
10. Cheamă-l la o cafea. Dacă vine, înseamnă că ai făcut ceva greşit. Ia-ţi revanşa povestindu-i cât de nefericită e viaţa ta şi cum cineva, acolo sus, are ceva împotriva ta şi pisica/căţelul ţi-a fugit de acasă şi cum toate astea au pornit de la Gigel, colegul de grădiniţă care nu a vrut să fie prietenul tău.
joi, 24 septembrie 2009
Primul clip Mes Quins
Am din ce in ce mai multa credinta - sa-i spunem, desi nu-mi place sa fac declaratii de genul asta - in scena alternativa de la noi (din ograda).
Piesa o stiam de la concerte si de pe Maispeis-ul baietilor si este al dracului de catchy. Imi place mult stilul lor retro-electro, pe care clipul il surpinde foarte bine, prin referintele subtile la Kraftwerk sau Gary Numan. La cat mai multe!
vineri, 18 septembrie 2009
The Picture of Dorian Gray
Ben Barnes e Dorian Gray si nu e blond si infamul lui portret arata ca un fel de zombie. Daca Oscar Wilde ar afla de filmul asta, ar avea, cu siguranta, ceva de spus despre industria cinematografica si pasiunea ei pentru macelaritul cartilor bune. Ceva gen Either this movie goes, or I go. In schimb, pentru figura captivanta, perfecta (si care-l face pe Robert Pattinson sa semene cu un om al strazii) a lui Mr. Barnes ar avea numai laude. Stiu eu ;)
The Futureheads n-au nici o treaba cu filmul, si, sincer, nici piesa lor nu are multe in comun cu romanul The Picture of Dorian Gray. Decat titlul.
joi, 3 septembrie 2009
Vogue sucks...
De ce? Uite de ce:
Pentru că în loc de Rihanna îmbrăcată şi machiată în stilul lui Grace Jones, pe copertă putea să fie chiar Grace Jones.
Reacţiile voastre:
1. Cine???
2. CINE??????
3. D-d-ar, e BĂTRÂNĂ!!!
Oh, my, how the mighty have fallen! Dar, dacă tot e în legea firii ca Regina Amazoanelor Intergalactice (recent plecată în turneu pentru promovarea noului album, la 61 de ani) să piardă respectul tinerei generaţii, măcar să fie înlocuită în conştiinţa numitei generaţii de cineva pe măsură. Văzând pe cine au ales cei de la Vogue, e clar că nu e cazul.
Apropo, la Zara se găsesc tricouri cu Grace Jones, care vor fi purtate de fanele Rihannei.
Pentru că în loc de Rihanna îmbrăcată şi machiată în stilul lui Grace Jones, pe copertă putea să fie chiar Grace Jones.
Reacţiile voastre:
1. Cine???
2. CINE??????
3. D-d-ar, e BĂTRÂNĂ!!!
Oh, my, how the mighty have fallen! Dar, dacă tot e în legea firii ca Regina Amazoanelor Intergalactice (recent plecată în turneu pentru promovarea noului album, la 61 de ani) să piardă respectul tinerei generaţii, măcar să fie înlocuită în conştiinţa numitei generaţii de cineva pe măsură. Văzând pe cine au ales cei de la Vogue, e clar că nu e cazul.
Apropo, la Zara se găsesc tricouri cu Grace Jones, care vor fi purtate de fanele Rihannei.
joi, 27 august 2009
Cheating for Jason Schwartzman's sake
Trisez si nu prea. Ar trebui sa postez o piesa. Postez, in schimb, un filmulet publicitar in care se aude si o piesa. Si asta de dragul lui Jason Schwartzman, actor si muzician, var al Sofiei Coppolla, adorabil (la doar 18 ani) in Rushmore, mototol (dar adorabil) in Marie Antoinette si deprimat si afisand o mustata extrem de urata (dar tot adorabil) in The Darjeeling Limited.
Filmuletul a fost facut de Matt Wolf cu ocazia deschiderii unui nou magazin Opening Ceremony (cu haine de hipsteri) in Tokyo. Tema e simpla: Jason Schwatzman plimba un zmeu prin parc, acompaniat de o piesa foarte dreamy. Si e mare lucru. Pentru ca e Jason Schwartzman. And everybody loves Jason Scwartzman. Everybody should love Jason Schwartzman.
(Eu - fangirl? Terminati cu prostiile...)
Filmuletul a fost facut de Matt Wolf cu ocazia deschiderii unui nou magazin Opening Ceremony (cu haine de hipsteri) in Tokyo. Tema e simpla: Jason Schwatzman plimba un zmeu prin parc, acompaniat de o piesa foarte dreamy. Si e mare lucru. Pentru ca e Jason Schwartzman. And everybody loves Jason Scwartzman. Everybody should love Jason Schwartzman.
(Eu - fangirl? Terminati cu prostiile...)
miercuri, 26 august 2009
The Gossip. And why Beth Ditto is effing awesome
Am inceput cu poza lui Beth Ditto din doua motive:
1. Ca sa-i gonesc odata pentru totdeauna pe amatorii de Madonne si Aguilere si alte anorexice fabricate din 1/1000 talent si restul de 999/1000 marketing. Stiu ca nu corespunde standardelor voastre estetice si ca o sa urlati ca nu va mai atingeti de mancare evah. Si ma bucur.
2. Recunosc, si eu am avut un soc cand am vazut cum arata solista trupei The Gossip. M-am gandit, spre rusinea mea, ca n-oi fi eu Monica Bellucci, dar, bine ca nu sunt asa. Desigur, pe vremea aceea nu stiam ca solista se implica activ in schimbarea prejudecatilor legate de imaginea corporala si ca a creat o linie vestimentara (absolut geniala!) pentru un magazin de haine plus size din Marea Britanie. Treceam cu vederea si faptul ca Beth Ditto trebuie sa aiba a lot of balls ca sa faca fata criticilor in ale caror standarde estetice nu intra s sa le zica "Asta sunt eu! Va convine - bine. Nu va convine - kiss my ass!"Si - mult mai grav - nici nu ascultasem The Gossip. Azi am ascultat doua albume. Am descoperit o trupa cu influente din rock alternativ, dar si din motown si o voce puternica si fascinanta.
Si un bonus:
QED
luni, 20 iulie 2009
Razorlight does NOT suck
Se pare ca trupa Razorlight i-a suparat pe multi si supararea asta s-a materializat in cateva nominalizari (stati, ca nu e de bine!) la premiile NME de anul trecut, la categoriile "Cel mai prost album" si "Villain of the Year" (pentru Johnny Borrell).
Recunosc ca mi-au placut primele doua albume semnate Razorlight, dar daca tot striga NME-ul - Apropo, promit sa nu mai iau niciodata NME in serios!) - ca ultimul ar fi vai de capul lui, m-am hotarat sa zic pas. Pe urma, am dat de piesa asta. Trecand peste videoclipul in stil WTF?!, Wire to Wire suna foarte bine si reuseste sa impresioneze fara a cadea in sentimentalisme.
Razorlight sucks? Eu nu zic ca sno... (Pardon! - cunoscatorii!) n-ar avea motive sa afirme chestia asta, dar raspunsul meu e NOT!!
Recunosc ca mi-au placut primele doua albume semnate Razorlight, dar daca tot striga NME-ul - Apropo, promit sa nu mai iau niciodata NME in serios!) - ca ultimul ar fi vai de capul lui, m-am hotarat sa zic pas. Pe urma, am dat de piesa asta. Trecand peste videoclipul in stil WTF?!, Wire to Wire suna foarte bine si reuseste sa impresioneze fara a cadea in sentimentalisme.
Razorlight sucks? Eu nu zic ca sno... (Pardon! - cunoscatorii!) n-ar avea motive sa afirme chestia asta, dar raspunsul meu e NOT!!
vineri, 17 iulie 2009
Seabear
Ursuletul de mare traieste in Islanda si este foarte pasnic. Ii place sa inoate (evident) si sa cante despre pisici pianiste.
Nu, serios... Seabear este o trupa de indie folk din Islanda. Am aflat de ei gratie site-ului Facehunter. Se pare ca Ivan Vanatorul-de-Mutre e prin Rejkjavik si a profitat de ocazie ca sa-l pozeze pe Sindri Már Sigfússon, vocalul (si liderul) trupei Seabear, pe cand respectivul purta niste ochelari de soare bestiali.
Si ursuletul de mare zice-asa:
Nu, serios... Seabear este o trupa de indie folk din Islanda. Am aflat de ei gratie site-ului Facehunter. Se pare ca Ivan Vanatorul-de-Mutre e prin Rejkjavik si a profitat de ocazie ca sa-l pozeze pe Sindri Már Sigfússon, vocalul (si liderul) trupei Seabear, pe cand respectivul purta niste ochelari de soare bestiali.
Si ursuletul de mare zice-asa:
vineri, 10 iulie 2009
Missed the iPod Shuffle Game?
Da' sigur ca va era dor! Si eu am gasit o versiune noua ;)
1. Put your ipod on shuffle.
2. For each question, press the next button to get your answer.
3. YOU MUST WRITE THAT SONG NAME DOWN NO MATTER HOW SILLY IT SOUNDS
Cu mentiunea ca am pus link-uri la fiecare piesa, pentru ca, daca abuzam iar de "embed", minimacu' meu drag (pe care il vad si il brutalizez si restartez in fiecare zi la birou) ar ceda nervos. Nu se aplica unde nu am gasit piesa online.
IF SOMEONE SAYS "IS THIS OKAY" YOU SAY?
The 69 Eyes - Hand of God
Presupun ca o avea vreo legatura cu lucrurile care merg bine. Si nu numai.
WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?
Primus - The Antipop
Da' stiu ca a nimerit partea cu "anti".
WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?
Skunk Anansie - I Can Dream
Nici eu nu puteam s-o spun mai bine.
WHAT IS YOUR LIFE'S PURPOSE?
Iron Maiden - Seventh Son of a Seventh Son
Cel de-al saptelea fiu al unui al saptelea fiu e un vrajitor. De la Orson Scott Card citire, parodiat apoi de Terry Pratchett, care spune ca al optulea fiu al unui al optulea fiu e vrajitor. Aveati nevoie sa stiti asta ;)
WHAT IS YOUR MOTTO?
The Prodigy - Girls
Taie "Girls", spune "Boys". Glumesc.
WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?
Anna Ternheim - To Be Gone
...Dar nu e dupa ei.
WHAT DO YOU THINK ABOUT VERY OFTEN?
Dead Can Dance - The Trial
Whose trial?...
WHAT IS 2 + 2?
Nine Inch Nails - Down In It
Pentru ca nimic nu lanseaza o cariera de succes mai bine decat plagiatul.
WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
Escape The Fate - My Apocalypse
Pentru ca poti sa fii la zdup si tot sa canti mai bine decat clovnul pe care l-au adus sa te inlocuiasca.
WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
Jethro Tull - Hot Mango Flush
OK, aproape am cazut de pe scaun...
WHAT IS YOUR LIFE STORY?
The Pixies - Bone Machine
Ha?...
WHAT DO YOU WANT TO BE WHEN YOU GROW UP?
Stone Temple Pilots - Lounge Fly
Bun raspuns, buna piesa. Si pentru toti cei care cred ca STP sunt o copie ieftina dupa Pearl Jam sau ceva de genul - a se vedea discursul Tinei Fey de la Globurile de Aur.
WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
Brian Tyler - The Impossible Wager (Children of Tune OST)
Dear shuffle - fuck you!
WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Gaate - Sjaaren
Acum n-o sa stiu niciodata...
WHAT WILL YOU DANCE TO AT YOUR WEDDING?
Eels - Hospital Food
Nimic, pentru ca se pare ca toata lumea o sa faca toxiinfectie. Ce ti-e si cu firmele de catering...
WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Arctic Monkeys - Brianstorm
N-am absolut nimic impotriva.
WHAT IS YOUR HOBBY/INTEREST?
Depeche Mode - Word In My Eyes
Alt raspuns bun.
WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
Therion - Deggial
Se pare ca niste suedezi care se joaca de-a ocultismul stiu mai bine decat mine.
WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
Nick Cave & The Bad Seeds - He Wants You
Mai degraba as crede ca vor sa tac.
WHAT'S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?
Tool - Undertow
Sau nu?..
HOW WILL YOU DIE?
Gene Loves Jezebel - Kiss of Life
Shuffle a inteles gresit.
WHAT MAKES YOU LAUGH?
Arctic Monkeys - Riot Van
Da!
WHAT MAKES YOU CRY?
Damien Rice - Rootless Tree
Faptul ca pot sa ma gandesc la multi, chiar foarte multi oameni carora le-as dedica cu drag refrenul piesei de fata...
WILL YOU EVER GET MARRIED?
The Honeydrippers - Rockin' at Midnight
Nu stiu, intre timp sunt prea ocupata cu petrecerile.
WHAT SCARES YOU THE MOST?
Brian Tyler - Inama Nushif (Children of Dune OST)
Scuze, dar sunt inculta apropo de "Dune". Am citit doar prima carte si filmul l-am vazut demult. Pe scurt, n-am idee despre ce e vorba...
DOES ANYONE LIKE YOU?
Ataraxia - Tu Es La Force Du Silence
OK... De ce mai am Ataraxia in playlist?
IF YOU COULD GO BACK IN TIME WHAT WOULD YOU CHANGE?
Thievery Corporation - A Warning (Dub)
Da, si asta.
WHAT HURTS RIGHT NOW?
Radiohead - The Bends
Partea cu Radiohead e corecta, dar nu si cea cu The Bends. Da, "acea" piesa s-ar fi potrivit mai bine...
1. Put your ipod on shuffle.
2. For each question, press the next button to get your answer.
3. YOU MUST WRITE THAT SONG NAME DOWN NO MATTER HOW SILLY IT SOUNDS
Cu mentiunea ca am pus link-uri la fiecare piesa, pentru ca, daca abuzam iar de "embed", minimacu' meu drag (pe care il vad si il brutalizez si restartez in fiecare zi la birou) ar ceda nervos. Nu se aplica unde nu am gasit piesa online.
IF SOMEONE SAYS "IS THIS OKAY" YOU SAY?
The 69 Eyes - Hand of God
Presupun ca o avea vreo legatura cu lucrurile care merg bine. Si nu numai.
WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?
Primus - The Antipop
Da' stiu ca a nimerit partea cu "anti".
WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?
Skunk Anansie - I Can Dream
Nici eu nu puteam s-o spun mai bine.
WHAT IS YOUR LIFE'S PURPOSE?
Iron Maiden - Seventh Son of a Seventh Son
Cel de-al saptelea fiu al unui al saptelea fiu e un vrajitor. De la Orson Scott Card citire, parodiat apoi de Terry Pratchett, care spune ca al optulea fiu al unui al optulea fiu e vrajitor. Aveati nevoie sa stiti asta ;)
WHAT IS YOUR MOTTO?
The Prodigy - Girls
Taie "Girls", spune "Boys". Glumesc.
WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?
Anna Ternheim - To Be Gone
...Dar nu e dupa ei.
WHAT DO YOU THINK ABOUT VERY OFTEN?
Dead Can Dance - The Trial
Whose trial?...
WHAT IS 2 + 2?
Nine Inch Nails - Down In It
Pentru ca nimic nu lanseaza o cariera de succes mai bine decat plagiatul.
WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
Escape The Fate - My Apocalypse
Pentru ca poti sa fii la zdup si tot sa canti mai bine decat clovnul pe care l-au adus sa te inlocuiasca.
WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
Jethro Tull - Hot Mango Flush
OK, aproape am cazut de pe scaun...
WHAT IS YOUR LIFE STORY?
The Pixies - Bone Machine
Ha?...
WHAT DO YOU WANT TO BE WHEN YOU GROW UP?
Stone Temple Pilots - Lounge Fly
Bun raspuns, buna piesa. Si pentru toti cei care cred ca STP sunt o copie ieftina dupa Pearl Jam sau ceva de genul - a se vedea discursul Tinei Fey de la Globurile de Aur.
WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
Brian Tyler - The Impossible Wager (Children of Tune OST)
Dear shuffle - fuck you!
WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Gaate - Sjaaren
Acum n-o sa stiu niciodata...
WHAT WILL YOU DANCE TO AT YOUR WEDDING?
Eels - Hospital Food
Nimic, pentru ca se pare ca toata lumea o sa faca toxiinfectie. Ce ti-e si cu firmele de catering...
WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Arctic Monkeys - Brianstorm
N-am absolut nimic impotriva.
WHAT IS YOUR HOBBY/INTEREST?
Depeche Mode - Word In My Eyes
Alt raspuns bun.
WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
Therion - Deggial
Se pare ca niste suedezi care se joaca de-a ocultismul stiu mai bine decat mine.
WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
Nick Cave & The Bad Seeds - He Wants You
Mai degraba as crede ca vor sa tac.
WHAT'S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?
Tool - Undertow
Sau nu?..
HOW WILL YOU DIE?
Gene Loves Jezebel - Kiss of Life
Shuffle a inteles gresit.
WHAT MAKES YOU LAUGH?
Arctic Monkeys - Riot Van
Da!
WHAT MAKES YOU CRY?
Damien Rice - Rootless Tree
Faptul ca pot sa ma gandesc la multi, chiar foarte multi oameni carora le-as dedica cu drag refrenul piesei de fata...
WILL YOU EVER GET MARRIED?
The Honeydrippers - Rockin' at Midnight
Nu stiu, intre timp sunt prea ocupata cu petrecerile.
WHAT SCARES YOU THE MOST?
Brian Tyler - Inama Nushif (Children of Dune OST)
Scuze, dar sunt inculta apropo de "Dune". Am citit doar prima carte si filmul l-am vazut demult. Pe scurt, n-am idee despre ce e vorba...
DOES ANYONE LIKE YOU?
Ataraxia - Tu Es La Force Du Silence
OK... De ce mai am Ataraxia in playlist?
IF YOU COULD GO BACK IN TIME WHAT WOULD YOU CHANGE?
Thievery Corporation - A Warning (Dub)
Da, si asta.
WHAT HURTS RIGHT NOW?
Radiohead - The Bends
Partea cu Radiohead e corecta, dar nu si cea cu The Bends. Da, "acea" piesa s-ar fi potrivit mai bine...
vineri, 3 iulie 2009
joi, 2 iulie 2009
E.M.I.L. rulz, Sitaru sucks
Mai jos este ultimul clip al trupei E.M.I.L., "Barfly", filmat pe 6 iunie in Club Fabrica. Am facut si eu figuratie pentru clipul asta. "Unde esti? Unde esti?" - ma veti intreba. Nicaieri. Nu apar deloc in el. In schimb apare draga mea prietena Fen (care e fenomenala) la sfarsit, consolandu-l pe "cetateanul turmentat".
Si da, stiu ce inseamna figurant. Am lucrat in televiziune. Inseamna sa fii si tu "pe acolo". Ei bine, nici macar "pe acolo" nu sunt, dupa ce ca am stat aproape o zi intreaga in Fabrica, la filmare. Si dormisem vreo 3 ore, pentru ca, cu o seara inainte, eram tot in Fabrica, la un concert cu Mauser (nu am cuvinte ca sa spun how much these guys rock!), Mes Quins si The Amsterdams. Si pe urma a urmat obligatoria betie saptamanala din Control.
Despre baietii de la E.M.I.L. - numai de bine si le doresc toate "succesurile" din lume. Daca nu-mi placea de ei, nu le puneam clipul pe blog. In schimb, maretul Adrian Sitaru, care m-a pus sa topai intr-un hal in care nu topai nici macar la concerte timp de cateva ore bune, ca sa ma taie la montaj e pe lista mea neagra si promit solemn sa nu ma uit niciodata la vreun film de-al lui, ba chiar sa-i fac PR negativ.
Si da, stiu ce inseamna figurant. Am lucrat in televiziune. Inseamna sa fii si tu "pe acolo". Ei bine, nici macar "pe acolo" nu sunt, dupa ce ca am stat aproape o zi intreaga in Fabrica, la filmare. Si dormisem vreo 3 ore, pentru ca, cu o seara inainte, eram tot in Fabrica, la un concert cu Mauser (nu am cuvinte ca sa spun how much these guys rock!), Mes Quins si The Amsterdams. Si pe urma a urmat obligatoria betie saptamanala din Control.
Despre baietii de la E.M.I.L. - numai de bine si le doresc toate "succesurile" din lume. Daca nu-mi placea de ei, nu le puneam clipul pe blog. In schimb, maretul Adrian Sitaru, care m-a pus sa topai intr-un hal in care nu topai nici macar la concerte timp de cateva ore bune, ca sa ma taie la montaj e pe lista mea neagra si promit solemn sa nu ma uit niciodata la vreun film de-al lui, ba chiar sa-i fac PR negativ.
miercuri, 1 iulie 2009
A fost vina lui Patrice!
Dar ce fel de iubitor de muzică eşti tu - îmi veţi spune - de laşi o ploicică să te alunge de la "ziuazero" a măreţului Bestfest?
...
Ploicică? Ploicică aţi spus?? Nu aveam de unde să ştiu că picăturile care au început să cadă pe primele acorduri din "Soulstorm", singura piesă a lui Patrice care chiar îmi place - dar nu o să-mi mai placă - aveau să se transforme într-o scenă demnă de The Day After Tomorrow. Da, am fugit, pentru că e greu să te bucuri de muzică dacă te-ai transformat într-o murătură ambulantă!
Pentru toţi cei care au avut curajul şi cantitatea de alcool în sistem necesare pentru a rămâne la faţa locului - eu şi bronşita/pneumonia mea vă salutăm cu neţărmurită admiraţie!
Sper din tot sufleţelul meu să nu se întâmple aşa ceva şi la Franz Ferdinand. Rain, rain, go away, let me watch the Archdukes play!
Între timp, mai învârt puţin cuţitul în rană, ca să nu cumva să uit ceea ce nici măcar nu am văzut.
...
Ploicică? Ploicică aţi spus?? Nu aveam de unde să ştiu că picăturile care au început să cadă pe primele acorduri din "Soulstorm", singura piesă a lui Patrice care chiar îmi place - dar nu o să-mi mai placă - aveau să se transforme într-o scenă demnă de The Day After Tomorrow. Da, am fugit, pentru că e greu să te bucuri de muzică dacă te-ai transformat într-o murătură ambulantă!
Pentru toţi cei care au avut curajul şi cantitatea de alcool în sistem necesare pentru a rămâne la faţa locului - eu şi bronşita/pneumonia mea vă salutăm cu neţărmurită admiraţie!
Sper din tot sufleţelul meu să nu se întâmple aşa ceva şi la Franz Ferdinand. Rain, rain, go away, let me watch the Archdukes play!
Între timp, mai învârt puţin cuţitul în rană, ca să nu cumva să uit ceea ce nici măcar nu am văzut.
Soricelul modest si marinarii damnati
We Were Dead Before The Ship Even Sank este albumul din 2007 al trupei Modest Mouse si primul realizat impreuna cu noul lor membru, nimeni altul decat Johnny Marr, ex-The Smiths, omul fara de care nu ar fi existat nici Bernard Butler (sau, ma rog, el ar fi existat, dar ar fi sunat mai banal...)
Interesant ca o trupa pe nume Modest Mouse ar scoate un album cu titlul We Were Dead Before The Ship Even Sank. Stim foarte bine ca soriceii/sobolanii (sau orice alte creaturi care alcatuiesc populatia clandestina a unei corabii) sunt primii care o parasesc daca simt ca ceva e subred. Evident, daca lipsesc ei, oamenii nu mai vad nici un semnal de alarma si ridica senini ancora spre autodistrugere. Autodistrugerea fiind, de altfel, tema centrala a albumului pe care un Isaac Brock mai nevrotic si mai indarjit ca niciodata canta despre involutia speciei umane, despre refuzul comunicarii si despre cum noi toti ar trebui sa bang our heads like a gong, 'cause they're filled with all wrong. Ia uite ce face Johnny Marr din om...
Si graieste soricelul modest asa...
1. March Into The Sea
Nici ca se putea un inceput mai bun. Sau, dupa cum suna rasul lui Isaac Brock, mai NEbun. S-ar potrivi intr-o taverna ieftina unde se aduna batranii lupi de mare sa-si planga soarta.
2. Education
Blabla... Esecul civilizatiei... Blabla... Educatia care, de fapt, nu e educatie... Zic eu "blabla", dar nu e de ras deloc.
3. Spitting Venom
Hmmm... Stiti cum e atunci cand nu prea reusesti sa fii pe aceeasi lungime de unda cu oamenii din jur si you get bitchy? Exact...
Interesant ca o trupa pe nume Modest Mouse ar scoate un album cu titlul We Were Dead Before The Ship Even Sank. Stim foarte bine ca soriceii/sobolanii (sau orice alte creaturi care alcatuiesc populatia clandestina a unei corabii) sunt primii care o parasesc daca simt ca ceva e subred. Evident, daca lipsesc ei, oamenii nu mai vad nici un semnal de alarma si ridica senini ancora spre autodistrugere. Autodistrugerea fiind, de altfel, tema centrala a albumului pe care un Isaac Brock mai nevrotic si mai indarjit ca niciodata canta despre involutia speciei umane, despre refuzul comunicarii si despre cum noi toti ar trebui sa bang our heads like a gong, 'cause they're filled with all wrong. Ia uite ce face Johnny Marr din om...
Si graieste soricelul modest asa...
1. March Into The Sea
Nici ca se putea un inceput mai bun. Sau, dupa cum suna rasul lui Isaac Brock, mai NEbun. S-ar potrivi intr-o taverna ieftina unde se aduna batranii lupi de mare sa-si planga soarta.
2. Education
Blabla... Esecul civilizatiei... Blabla... Educatia care, de fapt, nu e educatie... Zic eu "blabla", dar nu e de ras deloc.
3. Spitting Venom
Hmmm... Stiti cum e atunci cand nu prea reusesti sa fii pe aceeasi lungime de unda cu oamenii din jur si you get bitchy? Exact...
marți, 30 iunie 2009
Perfect day for The Smiths
Partea I:
Hai sa iesim in oras diseara, nu ma intereseaza unde, nu am nici un chef sa stau acasa si daca da autobuzul peste noi, e ok, pentru ca exista o lumina care nu se stinge niciodata.
Partea II
S-a intamplat ceva de cand m-am trezit pana acum si mi s-au scufundat toate corabiile si mai trebuie sa le si zambesc unor indivizi pe care as prefera sa-i pocnesc.
*Ca tot a fost azi ziua The Smiths, coming soon - adica, sper ca maine, daca am chef - o sa fie cateva piese de pe We Were Dead Before The Ship Even Sank, albumul realizat de Modest Mouse impreuna cu noul lor membru, Johnny Marr. Apropo, ca sa fiu si rea - ca asa sunt, n-am ce face - titlul albumului mi se pare o incercare a lui Isaac Brock de a scoate niste declaratii pesimisto-fatalisto-ironice in stilul lui Morrissey. Dude - Just. Give. It. Up. Already!
Hai sa iesim in oras diseara, nu ma intereseaza unde, nu am nici un chef sa stau acasa si daca da autobuzul peste noi, e ok, pentru ca exista o lumina care nu se stinge niciodata.
Partea II
S-a intamplat ceva de cand m-am trezit pana acum si mi s-au scufundat toate corabiile si mai trebuie sa le si zambesc unor indivizi pe care as prefera sa-i pocnesc.
*Ca tot a fost azi ziua The Smiths, coming soon - adica, sper ca maine, daca am chef - o sa fie cateva piese de pe We Were Dead Before The Ship Even Sank, albumul realizat de Modest Mouse impreuna cu noul lor membru, Johnny Marr. Apropo, ca sa fiu si rea - ca asa sunt, n-am ce face - titlul albumului mi se pare o incercare a lui Isaac Brock de a scoate niste declaratii pesimisto-fatalisto-ironice in stilul lui Morrissey. Dude - Just. Give. It. Up. Already!
marți, 9 iunie 2009
Pinkly Smooth
Din seria "Strutocamile" (pe care tocmai am inaugurat-o - TADAM!!) va prezint trupa Pinkly Smooth. Ei au la activ doar un EP, intitulat Unfortunate Snort si n-o sa mai scoata nimic prea curand. De ce? Pentru ca, de fapt, este vorba de un side-project de care sunt responsabili doi dintre membrii Avenged Sevenfold, respectiv bateristul The Rev (care apare aici in ipostaza de frontman) si chitaristul Synyster Gates. Si, va place, nu va place, cert este ca ei au mult succes cu trupa-mama (sau multe succesuri, cum se spune in the land of Bucharest) si nu mai au timp si de experimente. In orice caz, si-or fi spus si baietii astia, intre doua "briose magice": "Bai, ia hai sa scoatem noi ceva nemaiauzit de urechile omului!" Si le-a cam iesit. Pinkly Smooth este o trupa care nu pote fi categorisita in nici un fel, iar muzica lor te dezorienteaza, te enerveaza si fix cand credeai ca te-ai obisnuit cu stilul, totul se da peste cap. M-am gandit ca ar fi cazul sa fiu blanda si am pus o singura piesa, pe numele ei Nosferatu Does A Hefty Dance. Enjoy, sau scarpinati-va in cap intrebandu-va "Ce $^&#&@# mai e si asta?!"
miercuri, 3 iunie 2009
The Runaways
Motivul #23564558 pentru care aniii '70 au fost cei mai grozavi: Pe atunci si trupele cu o componenta 100% feminina kicked ass si nu se incurcau cu prostii. Cu Joan Jett la chitara armonica si Lita Ford la chitara solo these girls were all about rock. In timp ce sus-numitele au devenit cunoscute pe cont propriu, se pare ca vocalista Cherie Curie s-a reprofilat si activeaza ca sculptorita.
Eu am ales Cherry Bomb, cea mai cunoscuta piesa a trupei, de altfel. Sau, poate ar trebui sa spun Cherie Bomb.
luni, 1 iunie 2009
I am a filthy youth!
Datorita prietenei mele, Andreea, am aflat ca sosia mai tanara a lui Pete Doherty (nu-i mai zic Doperty, ca deja e veche gluma) - adica Ed Westwick, adica Chuck Bass, adica cum i s-o mai spune baiatului - chiar activeaza intr-o trupa britanica foarte simpatica si inca foarte unsigned, pe numele ei The Filthy Youth. Eu am ales Come Flash All Your Ladies, preferata mea de pe discul demo semnat de Tinerii Mizerabili. Mai multe - la ei pe MySpace!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
